În cadrul programelor analitice ale studenților Facultății de Istorie, Geografie și Științe Sociale din cadrul Universității „Ștefan cel Mare” Suceava, un loc aparte îl ocupă cursul de Istoria Bizanțului, al cărui titular de peste trei decenii este arhid. lector univ. dr. Vasile M. Demciuc. Cunoscând faptul că o imagine valorează mai mult decât 1000 de cuvinte, părintele profesor a încetățenit de buni ani obiceiul ca unele dintre cursurile și seminariile aferente să fie susținute fie lângă monumentele istorice aflate în centrul discuției, fie în muzeele din cuprinsul județului Suceava și nu numai.

Astfel, dintre monumentele lângă care studenții de la Specializarea Istorie a Facultății de Istorie și Geografie învață în context real ceea ce înțelegem astăzi prin expresia lui Iorga „Bizanț după Bizanț”, amintim bisericile-monument și muzeele mănăstirilor Dragomirna, Bogdana – Rădăuți, Putna și „Sfântul Ilie” Șcheia – Suceava.

În cursul zilei de vineri, 1 noiembrie 2024, o astfel de aplicație practică au realizat studenții la locașul de cult așezat sub ocrotirea Sfântului Proroc Ilie Tesviteanul, unde părintele arhid. lector univ. dr. Vasile M. Demciuc a susținut un curs de istorie. După o incursiune amănunțită în istoria începuturilor Țării Moldovei, a organizării politice și ecleziastice a țării, părintele profesor a explicat studenților importanța domniei lui Ștefan cel Mare atât pentru Țara de la Răsărit de Carpați, cât și pentru Sud-Estul Europei, mai ales după Căderea Constantinopolului (1453), insistând asupra semnificației politice și strategice a afirmației QUESTA PORTA DELLA CHRISTIANITA – ACEASTĂ POARTĂ A CREȘTINĂTĂȚII.

Părintele profesor a subliniat faptul că Binecredinciosul Voievod Ștefan cel Mare nu spre laudă deșartă a ridicat atâtea locașuri de închinare, înzestrându-le cu moșii și oameni, cu obiecte și cărți de cult, acordându-le acolo unde socotea că este nevoie numeroase privilegii, ci spre mântuirea sufletului său, spre slava lui Dumnezeu, spre care își ridica gândurile și nădejdile ori de câte ori se găsea în vreo strâmtorare ori necaz.

În 1488, într-un răstimp de doar 5 luni și 14 zile, între 1 mai și 15 octombrie, a înălțat în Șcheia Sucevei biserica închinată Sfântului Ilie, în aproximativ aceeași perioadă cu Biserica „Sfântul Gheorghe” a Mănăstirii Voroneț.

Ferestrele mici, dreptunghiulare, încadrate în rame de piatră, ale acestui așezământ, la fel ca la bisericile din Pătrăuți (1487), Milișăuți (1487) ori de la Voroneț (1488), imprimă interiorului o atmosferă de pioșenie și meditație, propice credinciosului doritor de nemurire, a subliniat părintele profesor.

Vorbind despre pictura interioară și exterioară a acestei biserici, părintele arhid. lector. univ. dr. Vasile M. Demciuc a subliniat că aceasta este o mărturie a prețuirii trecutului,  dar și a trăirii adânc și plenar a conștiinței unității românești de-a lungul veacurilor în jurul Bisericii.

În cuvântul său, părintele stareț, protos. Elisei Preutu, a mulțumit părintelui profesor pentru această lecție de istorie vie, subliniind faptul că acest locaș care a fost în ultimii ani înfrumusețat și restaurat prin purtarea de grijă a Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, este și va rămâne o aleasă piatră strălucitoare în diadema așezată pe fruntea Moldovei de vrednicii noștri înaintași, domni, boieri ori ierarhi de seamă.

La sfârșitul cursului, părintele profesor a anunțat că următoarea prelegere de acest fel va fi la Biserica Sfântul Nicolae a Mănăstirii Bălineşti, care în acest decembrie împlinește 525 de ani de la sfințire.

Pr. Ștefan Mihalcea

Irina Ursachi